„Bubulina mea implineste trei anisori si iubeste foarte mult animalele. Ne gandeam de ziua ei sa ii luam un catel, dar nu stim daca este suficient de mare si .. bla bla”. Am vazut zeci de astfel de mesaje pe forumurile de mamici. Acum ma amuza cand vad cate probleme isi fac mamicile in legatura cu subiectul asta, mai ales cand vine vorba de copii maricei. Dar, recunosc, si eu am stat pe ganduri inainte de primul copil. Ce facem cu pisica?
Trecand peste problemele de igiena, pisica noastra este un pic… nebuna! Adica acum e dragastoasa, toarce, sta la mangaiat, pare cea mai blanda si cuminte pisica din lume, iar peste 30 de secunde sare la mana ta, musca si zgarie, pana la sange. Apoi sta ca bleaga, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Nu face asta decat daca o mangai, altfel nici nu ne baga in seama.
Mi-era teama sa nu sara la copil, aveam tot felul de cosmaruri in cap. Ne gandeam sa o dam, dar cine sa ia o pisica cu tulburari de personalitate de vreo 6 kg? 
Nici in curte nu imi venea sa o las, pe ploaie, ninsoare, temperaturi sub zero grade si caini vagabonzi pe strada.
Trecand peste acest aspect destul de enervant si peste faptul ca lasa par in casa ca orice pisica … – ma rog, si a zgariat canapeaua, a stricat perdelele – nu face probleme.
Cand a aparut Andrei, se vedea ca este curioasa, i se parea ceva suspect. In primele saptamani nici nu se apropia de landou. Apoi, usor, usor, o mai prindeam ca se apropia sa se uite la el. Cand Andrei a mai crescut si a inceput sa mearga, pur si simplu se ignorau unul pe celalalt. Imi pare rau ca nu l-am imprietenit prea tare cu pisica, se vede ca ii e total indiferenta, dar chiar l-ar zgaria daca ar mangaia-o insistent.
Acum, la numarul 2, nu ne mai facem griji. Lasam pisica in pace, ea isi vede de treaba ei. Ce-i drept, am gasit-o de cateva ori dormind in landoul lui Andrei, iar acum ii place sa se mai bage in patul de bebe. Dar e pasnica.
In principiu, in cercul nostru de cunoscuti, pentru ca stam la curte, majoritatea parintilor au cate un animal – caine sau pisica – pe care il tin si afara, si in casa. Cei de la bloc sunt mai reticenti. Nu vor. E si problema de spatiu, probabil.
Oricum, eu sunt pro animale cand ai copii mici, mai ales ca pe mine mama mea nu m-a lasat sa aduc niciun catel vagabond in casa cand eram mica
