Adesea, Andrei ma insoteste la cumparaturi la cel mai apropiat magazin de noi. Desigur, Mega Image :)) Bine, niciodata nu vrea sa mearga, se vaicareste vreo 10 minute ca tocmai atunci, chipurile, avea ceva important de facut ( de exemplu, sa se joace cu dinozaurii)… Pana la urma cedeaza.
Cum intram incepe sa se foiasca de cald. Nu zice ca ii e cald, ci incepe sat raga disperat de geaca, de fulgar, de caciula, cu scancete. Il dezbrac.
La intrare in Mega Image Chiajna sunt fructele si legumele. Incepe:
– Broccoliiiii… bleah. Conopida, bleeeah… Ce scarbos!
– Andrei, nu mai spune asa, ca poate unora le place… Nu ai zis ca ati avut si voi la gradinita broccoli…
– Da, scarbos. Nu am mancat…
– Dar sigur au fost copii care au mancat. Sofia sigur a mancat!
– Nuuuu… nimeni nu a mancat. Nu le place copiilor broccoli.
Ma uit suspect la el si trecem mai departe. La seminte, alune, cereale, chestii bio…
– Mami, ce e asta? Dar asta? Mami, dar cu asta ce se face?
(…)
– Dar mie nu imi cumperi nimiiiiic?
– Pai tu nu mananci lapte, branza, iaurt, oua?
– Ceva duuuuulce!
Incercand sa ajungem la frigidere, trecem pe langa o bomboana din aia uriasa de M&M, de plastic si cu ochi. Se opreste fascinate.
– Mamiiiii, vreeeau! Vreeau bombonici!
– Hai ca iti cumpar altceva, mai bun!
– Dar pot sa primesc bombonici? Pe langa ceva mai bun?
– Poate data viitoare. Bombonicile strica rau dintii.
Pentru ca in urma cu cateva luni au schimbat ordinea rafturilor cu care eram obisnuita de cinci ani, mereu ajung, din greseala, pe “randuri” periculoase. Cum ar fi cel cu dulciuri. Degeaba bag eu viteza, nu se lasa pacalit.
Se opreste si ma intreaba ce e fiecare chestie de pe raft. Desigur, toate sunt jeleuri, bomboane de cicolata, dropsuri, acadele, arahide, nenorociri. Se uita fermecat. Ar vrea din toate. In zilele cele mai bune, scap cu o guma de mestecat. Dar, recunosc, am mai plecat acasa si cu cate o punga de Haribo sau un pachet de Oreo.
Dupa ce ii cumpar, incepe:
– Pot sa mananc acum? Dar de ce nuuuuuu? Nici macar unaaa?
Ajung la zona congelatoarelor.
– Iiiiih, peste… Mie nu imi place pestele. Nu vreau sa mai mananc niciodata. E scarbooooos!
Mai am cateva chestii de pe lista de cumparat. Deja s-a plictisit.
– Mai dureaza? Dar cat mai stam? Mai ai?
– Trebuie sa luam mancare pentru pisica.
– Nu vreaaaau….
In drum spre case, vede multe pungi cu chipsuri. Se opreste cu un ranjet pana la urechi si incepe sa cante: “Chio, chiooo, chio chips”. Da, pentru ca pe Disney Junior sunt reclame si la chipsuri. Vrea si el, normal. Incerc sa scap. De cele mai multe ori reusesc. Cand nu se poate, ii iau o punga de tortilla, ca-s mai sanatoase si nu stie el diferenta.
In ciuda micilor vaicareli, e o companie buna la cumparaturi. Cara cosul, are destul de multa rabdare, desi cere multe lucruri, se multumeste in final numai cu unul, pune produsele pe banda 
Ce mai, am baiat mare 4 ani jumate.
