De cand a venit vremea frumoasa, seara de seara ies cu copiii la joaca/plimbare. Asta nu inseamna decat sa ne deplasam pana pe strada vecina, unde sunt prietenii lui Andrei. Bebe se multumeste (sau nu!) sa stea in carucior (sau in brate!) sa se uite la ei cum se joaca. Pana pe strada vecina facem 5 minute. Sa ne pregatim ca sa ajungem acolo: 40 de minute!
Incepe cam asa:
– Andrei, in 10 minute plecam afara.
– Dar de ceeeee? Tocmaaai acuuuum? Dar de abia am inceput jocul cu Star Wars.
– Te joci cand ne intoarcem…
– Nu…
Eu in vremea asta ma apuc sa il pregatesc pe bebe. Desigur ca cele 10 minute se transforma lejer in 20. Bebe urla la imbracat. Normal ca nu gasesc nimic din ce imi trebuie. Unde am pus caciulita? Caut peste tot in casa. Nici gand sa o gasesc (au trecut doua zile de cand e data disparuta!)… In fine, ma dau batuta dupa 5 minute, ii pun alta.
In alta zi efectiv nu am gasit sistemul de purtare a bebelusului, daca va vine sa credeti… L-am scos in carucior pana la urma. Tot e bine ca avem variante!
Apoi caut haine pentru mine, in vreme ce il anunt pe Andrei ca in 5 minute plecam.
Desigur, eu am uitat unde mi-am lasat telefonul… si cum as putea iesi fara telefon din casa?
Revenim la Andrei.
– Hai, incalta-te!
– Acuuuum??
– Pai nu ti-am zis ca mergem afara?
– Nu vreau!
– Mergem si gata!
– Nu!
Dureaza ceva…
Atunci se trezeste ca vrea: pufuleti, biscuiti, floricele… orice, numai ca sa mai traga de timp.
– Bine, eu plec cu bebe si te lasam singur acasa. In cazul in care te ragzandesti, ti-am pregatit hanoracul si incaltarile, pe hol.
Asta mereu functioneaza. Gandul de a ramane singur acasa il cam sperie.
Il pun pe bebe in carucior, in vremea asta eu ma incalt si pregatesc repede rucsacul.
Iesim in curte. In 5 minute apare si Andrei, cu naveta de Star Wars de la Mega Image, plina de figurine.
– Ce faci cu aia?
– O iau cu mine.
– Pai o sa ii pierzi si apoi o sa plangi dupa ei…
– Ba nnuuu!
– Ii lasi acasa!
– Nu!
– Ba da!
– Ba nu!
Scutur un pic de naveta aia ca sa ii arat cat de usor cad din ea. Deja jumate din figurine sunt in iarba. Plansete…Plansete… Suspine…
Bebe se agita si el ca s-a plictisit in carucior.
Nu-I chip, ii strang figurinele si ne pregatim sa plecam. Cedez eu.
In acel moment inevitabil unul dintre el face caca! INEVITABIL! Intoarce-te in casa… Observ ca bebe e rosu la fundulet. Trebuie sa il dau cu Bepanthen. Ia-l de unde nu-i!
V-ati cam dat seama si ca eu sunt mama (dez)organizarii, nu? :))
Dupa acest episod care a devenit previzibil, ma pregatesc sa incui usa. Dar cu ce chei?! Stai si cauta cheile…
Intr-un final, iesim pe poarta, cu naveta Star Wars.
– Merg pe jos, nu imi iau bicicleta…
– Ok…
Ajungem la copii.
– Tine-mi naveta!
– Pai… nu te joci cu ea?
– Nu ma mai joc!
– @%&$#
….
– Vreau bicicleta!
– Ai zis ca nu o vrei!
– Dar acum o vreau. Nu vezi ca toti copiii sunt cu bicicleta?!…
Pana la urma il conving sa renunte la bicicleta.
– Vreau sagetile din lemn…
– Nu le avem la noi
– Du-te si ia-le…
Si toooot asa :))
