Sunt topita dupa bebe, va spun sincer 
Mi se pare ca la un an bebelusii ating potentialul maxim de dragalasenie.
Ador bebelusii la un an…
… cu dintisorii aia ai lor, rasfirati prin toata gura.
… cu rasul lor absolut molipsitor. Rad cu pofta si cu voie buna, cum nimeni nu poate sa o faca. Rasul de bebelus iti insenineaza ziua.
… cu carliontii lor de ingerasi. Oh, Doamne, ce dragalasi sunt. Parca sunt dintr-un tablou.
… cu mersul lor nesigur, haios, de Charlie Chaplin. Nu ma satur sa ma uit la bebe cand merge
…cu vocea lor adorabila. Minunata. Ba-ba-ba…ga-ga-ga… De abia astept sa aud primul “mama”. Nu mai am rabdaaaaare Vreau sa aud “maaaamaaaaa”
… cu curiozitatea lor bebeluseasca. Ii fascineaza orice, de la un dop de sticla la o firimitura de paine.
… cu dorinta lor de a descoperi lumea. Umbla peste tot, nu au stare, vor sa vada cum functioneaza totul.
… cu capacitatea lor de a invata lucruri noi. Ma minuneaza cum incepe el sa inteleaga diverse lucruri, sa raspunda la anumite “comenzi”.
… cu manutele lor calde si pufoase. Ador cand bebe ma ia de mana ca sa il duc unde si-a fixat el obiectivul.
… cu piciorusele lor de omuleti Michelin, usor dolofanele.
… cu boticul lor de bebelusi suparati, cand le atarna buza de jos, de ti se rupe sufletul de necazul lor
… cu obrajorii lor pufosi, gata sa primeasca zeci de pupici.
… cu pofta de viata si veselia pe care numai un suflet mic le poate avea.
…cu fascinatia lor pentru mamici, pe care le urmeaza peste tot prin casa si la care se uita ca la Dumnezeu.
… cu pielea lor fina, frumos mirositoare.
PS: Acum nu va inchipuiti ca „viata e roz si roz este lumea toata”. Pot face la fel de bine un articol, cu la fel de multe argumente, despre cat de enervanti sunt bebelusii la un an :))))))))))
