Mi-am dorit mult al doilea copil, dar sa o iei de la capat cu un bebelus, dupa 4 ani de la nasterea primului sosit in familie, nu e un lucru usor. Intr-un fel stiam la ce sa ma astept, insa in ceea ce priveste unele aspecte a fost mai rau. Iar in altele mai bine.
Sunt cateva lucruri de care ma temeam. Unele temeri s-au adeverit, altele nu. Dar sa o luam pe rand.
Iata care sunt lucrurile de care am avut dreptate sa imi fie frica, dar si cele de care m-am temut degeaba:
1. Nasterea
Prima nastere a fost prin cezariana si nu a fost chiar cea mai placuta experienta. Nu ca as fi avut probleme deosebite, insa mi-am revenit foarte greu dupa anestezie – 8-9 ore, iar durerile de dupa au fost crunte. De abia am reusit sa ma ridic din pat sa ma duc in salon. M-am dus cu lacrimi in ochi, iar a doua zi durerile erau la fel de mari.
La a doua nastere ma asteptam sa fie asemanator. Dar nu. Problema adevarata a aparut de unde ma asteptam mai putin. Anestezia. A fost o experienta horror. Anestezista a incercat mai bine de jumatate de ora, fara succes, eu avand dureri incredibile, la un moment dat de nesuportat. Simteam ca si cum ma curenteaza cineva. Corpul nu ma mai asculta. Pana la urma, vazand ca nu reuseste, un alt medic care era si el in sala, dar care nu era repartizat pentru cezariana mea, m-a asezat in pozitia care trebuie si a reusit imediat procedura.
In schimb, mi-am revenit mult mai repede dupa anestezie, in vreo 4 ore, durerile au fost mult mai mici, iar recuperarea mult mai rapida.
Vezi si: Nasterea la Regina Maria
2. Alaptarea
Sincer, eram destul de relaxata in ceea ce priveste alaptarea. Doar mai aveam un copil pe care il alaptasem. Lapte am avut din belsug la primul si, la cat colostru aveam inainte sa nasc, erau semne ca va fi la fel si cu al doilea. Dar alaptarea nu este stiinta exacta, asa ca am avut parte de dificultati. Laptele venea in jet puternic, bebe nu putea suge cum trebuie, mereu era nervos, plangea, se zbatea la san. Am incercat sa il pozitionez asa incat sa vina laptele mai incet, insa fara prea mare succes. L-am alaptat pana la 8 luni, insa cel mai fericit a fost cand i-am introdus mancarurile solide.
3. Somnul bebeluslului/noptile nedormite
Sincer, asta era una dintre cele mai mari frici ale mele. Si cum de ce ti-e frica nu scapi, iata ca si bebe doi mi-a provocat o gramada de nopti albe. Treziri peste treziri. Acum are un an si o luna, iar in ultimele doua nopti cred ca s-a trezit de 4-5 ori. Nici nu stiu care e cauza.
Nu a fost cel mai mare stres, recunosc, dar fiecare mama urmareste atent evolutia si dezvoltarea bebelusului ei. Andrei a bifat toate milestone-urile inainte de vreme, dar fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare. Edy este si el un copil activ, vioi, cu unele achizitii mai devreme, cu altele mai tarziu. Merge singur de la un an si doua saptamani, iar acum astept cu interes primele cuvinte.
5. Diversificarea / mancatul de bucatele
Nu sunt fan blw, asa ca am inceput cu diversificarea clasica. Nu ca as avea ceva impotriva autodiversificarii, dar nu ma tin pe mine nervii sa il vad cum se ineaca. Am inceput cu celebrele piureuri pasate si ma gandeam ca bucatele o sa ii dau tarziiiiu de tot, de teama inecului. Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu ea din targ, copilul a inceput sa manance bucatele mai devreme decat planificasem eu. S-a intamplat pe cand a facut o enterocolita si refuza mancarea pe care i-o ofeream eu. Atunci i-am pus in fata diverse bucatele – de paine, de banana, de biscuite – poate, poate… si le-a acceptat. Acum, la un an si o luna, desi are numai 8 dinti, mananca foarte bine bucatele.
Dupa prima nastere, am ramas cu muschii abdominali separati, cu o gaura de un deget, doua intre ei. Ma temeam ca dupa a doua sarcina muschii se vor departa si mai rau, insa au ramas la fel. Cum de exercitii pentru displazia abdominala nu ma tin, nici sanse de refacere nu am 
Vezi si: Displazia abdominala. Cum m-am trezit dupa nastere intr-un alt corp
7. Bolile
Bebelus + frate mai mare la gradinita = viroze. Era de asteptat. S-a intamplat. In iarna a luat cateva viroze, cu o laringita usoara, muci si tuse, insa nimic grav. In vara parca a fost mai rau, cu mana gura picior, enterocolita si ince ceva digestiv. Acum a inceput iar sezonul racelilor si toata familia e mucioasa.
