Va spun sincer, e mega obositor sa am grija de bebe. Bebelusul la un an si doua luni nu sta locului o clipa, umbla intr-una si isi baga nasul peste tot. O secunda de neatentie si il gasesc intr-o ipostaza de ma ia durerea de cap. Am senzatia ca mereu este in pericol, mereu ar putea sa I se intample ceva. Si noi mamele avem impresia ca bebelusii sunt de sticla si se sparg, dar nu e chiar asa.
Bebelusul la un an si doua luni: face nazdravanii cat e ziua de lunga
Prin casa, umbla prin toate sertarele. Pentru ca nu sta singur in living, acolo unde i-am pus un gard ca sa nu poata evada, vine dupa mine prin bucatarie. Daca il las in living, se suie pe gardul ala, urla si plange de ti se rupe sufletul.
Prin bucatarie, face circ. Cel mai mult ii place sa deschida sertarele. Le ia la rand. Soc si groaza daca pune mana pe punga de orez sau de faina si le varsa pe gresie. Mai nou, ajunge si la masa. Mereu trebuie sa am grija la ce e pe margine ca sa nu apuce si sa traga jos, gen vreun cutit sau un pahar cu apa. O usita il duce in “lumea minunata” a cosului de gunoi. O clipa de neatentie si e cu mana pana la cot in el. Mai are rost sa zic de sertarul cu oale si cratite? Apoi, eu am laptopul pus pe masa din bucatarie. De el atarna un cablu, cand sta la incarcat. Trebuie sa il scot rapid daca ajunge el prin bucatarie, ca altfel imi face laptopul tandari.
Ii place sa se joace cu matura si cu farasul. Si matura are coada luuunga si se plimba cu ea prin bucatarie si am senzatia ca o sa imi darame tot de pe masa cu ea.
Baia. Oh, Doamne, baia! Viata lui. Odata o secunda m-am uitat in alta parte si era deja cu mana pe peria de WC. Evident ca ii place sa puna mana pe capacul de wc, ar vrea sa intre in cabina de dus, sa bage mana in detergentul de rufe.
Din living, cu gardul deschis, poate face mari boacane. De exemplu, avem o tabla de scris cu creta. Daca ajunge la ea, baga creta in gura si o rontaie.
Tot din living o poate lua tusti pe scari, catre dormitoare. Odata l-am gasit la jumatatea scarilor, era foarte mandru de el. Nu am emotii la urcat, ca se descurca, dar la coborat se arunca ca bolovanul. Ar veni direct in cap.
In living nu sunt mari pericole, dar dezmat tot poate face. Daca prinde o punga de pufuleti, o varsa pe covor. Va dati seama ca imi da mie de lucru cu aspiratorul.
Il mai las uneori sa ma astepte in holul de la intrarea in casa, unde avem incaltarile. Nu e niciun pericol. Doar ca azi a gasit punga cu mancarea pisicii si a varsat toate bobitele pe jos.
Afara e alta bataie de cap. Fugareste pisica din curte si o trage de coada. Ieri ne-am dus la poarta unei vecine ca sa ii vedem puii de catel. A pus mana pe gard, unul dintre ei l-a lins pe mana, apoi el repede mana in gura. La fel a procedat si cu pisica unor vecini, care mai sta pe strada. A mangaiat-o, apoi si-a lins degetele.
Se plimba cu o grebla de adunat frunze cu o coada mare cu care se poate lovi. Se aseaza pe jos pe pietrele din drum si le baga in gura. Daca nu esti cu ochii pe el, se duce sa bage mana sau piciorul in apa / mancarea catelului de pe strada.
In curte, nu isi face de treaba cu jucariile lui. Se duce la usitele de la gratar si trage de ele, in speranta ca poate reuseste sa scoata ceva de pe acolo. Poate vreun topor, cine stie… Doamne fereste! Apoi se baga cu picioarele in tufele de zmeura, care au tepi. Daca gaseste vreun obiect “interesant”, gen o sticla, imediat il baga in gura. Isi linge si talpa de la pantofi. In parc linge orice prinde ocazia. Nu poti sa il opresti intotdeauna la timp.
Deci… usor sa ai grija de un bebe, nu? Relaxant 
