Stafilococul auriu: cat de periculos este, cand trebuie tratat si ce antibiotice functioneaza

Stafilococul auriu (staphylococcus aureus)  este cosmarul oricarui parinte. Este o bacterie care patrunde in diverse parti ale corpului (nas, gat, piele, plamani etc), putand provoca serioase probleme de sanatate.

Cel mai grav este ca stafilococul auriu este extrem de rezistent la antibiotice, asa ca antibiograma este obligatorie cand vine vorba de tratament. Exista insa si termenul de “purtator sanatos de stafilococ auriu”, care nu are niciun fel de simptome, asa ca acesta nu trebuie sa urmeze niciun tratament.

Statisticile arata ca 2 din 10 persoane sunt purtatoare ale stafilococului auriu, insa asta nu inseamna neaparat ca se si imbolnavesc. Imbolnavirea depinde de foarte multi factori, iar sistemul imunitar joaca un rol foarte important.

Purtatorii sanatosi de stafilococ auriu nu se trateaza

Cu toate astea, gradinitele insista sa le ceara copiilor, la intrarea in colectivitate, sa vina cu rezultatele de la exudatele nazale si faringiene, tocmai pentru a dovedi ca nu au acest stafilococ auriu sau vreun tip de streptococ. Desi in ultimii ani se insista tot mai mult pe ideea sa nu se mai faca exudate decat atunci cand exista suspiciuni de boala, aceasta practica ramane destul de intalnita. La fel de intalnita ca si tratarea cu antibiotic a copiilor care au stafilococul auriu sau streptococul betahemolitic grup A fara niciun simptom.

“Exudatele identifica prezenta unor bacterii precum stafilococul, pneumococul sau streptococul la nivelul mucoasei nazale sau faringiene. Dar cat timp acesti germeni se afla doar in acea zona a organismului, ei sunt inofensivi. Mai mult, la aproximativ 30% din populatie stafilococul auriu este prezent in nas şi nu declanseaza nicio boala – aşa-numitii purtatori sanatosi. Fenomenul, numit portaj, este unul normal, nu este corelat cu un risc mai mare de imbolnavire si este relevant doar in anumite cazuri: daca te operezi in zilele urmatoare”, explica conf. dr. Gabriel Popescu pentru hotnews.ro.

Specialistii spun ca abuzul de antibiotice ajuta aceste bacterii sa devina rezistente la medicamente.

“La un copil sanatos care are o descoperire INTAMPLATOARE de stafilococ auriu in nas la un exsudat este absolut interzis tratamentul cu antibiotice pe cale generalaă. Inutil si extrem de periculos pe termen lung”, scria dr. Mihai Craiu intr-un comentariu pe pagina sa de Facebook.

Stafilococul auriu MRSA  – rezistent la antibiotic

Cel mai periculos tip de stafilococ auriu este cel denumit MRSA, adica rezistent la meticilina. Stafilococul MRSA poate provoca afectiuni grave, de la reactii cutanate pana la septicemii.

Este esential ca atunci cand o persoana este depistata cu stafilococ auriu sa faca antibiograma. “Aceasta este o investigatie de laborator cu ajutorul careia se poate stabili CARE sunt antibioticele care omoara in-vitro (adica acolo pe placa de antibiograma si nu in corpul bolnavului!) un anume microb/bacterie”, explica dr. Craiu.

“Principala problema ridicata de infectia cu MRSA este dificultatea in gasirea unui tratament antibioticcorespunzator, din cauza dobandirii unei rezistente a bacteriei la antibioticele utilizate pentru tratarea infectiilor cu stafilococi. MRSA este rezultatul utilizarii de-a lungul anilor a antibioticelor atunci cand nu era reala nevoie de ele”, explica familiamed.ro.

Cu ce antibiotice se trateaza stafilococul auriu

Sfatulmedicului.ro scrie ca tulpinile sensibile de stafilococ auriu se trateaza de obicei cu penicilina, iar pentru infectiile mixte se poate asocia penicilina cu un inhibitor de beta-lactamaza.

“Durata tratamentului si calea de administrare difera in functie de localizare, severitate, imunitatea gazdei si raspunsul la tratament; bacteriemia necesita 2-4 saptamani de tratament cu antibiotic parenteral, osteomielita acuta si endocardita acuta 4-6 saptamani, in timp ce osteomielita cronica necesita pana la 6-8 saptamani de tratament parenteral”, specifica aceeasi sursa.

Dupa cazul bebelusilor infectati cu stafilococ auriu in maternitatea Giulesti, m-am interesat si eu despre stafilococul auriu, cu care, din fericire, nu m-am intersectat pana acum. Insa am aflat ca un prieten bun s-a chinuit cateva luni sa scape de stafilococul auriu, pe care l-a luat de la o fosta iubita.

Autovaccinul – solutia cu care un prieten a reusit sa scape, in urma cu cativa ani, de stafilococul auriu

“Eu am avut stafilococ auriu localizat pe piele. Imi aparusera pe pulpe un fel de cosuri. Am mers la medic, insa nu si-a dat seama ce am, asa ca m-a trimis acasa cu o reteta de unguent. Evident, nu mi-a trecut, ceea ce mi s-a parut destul de suspect. Am aflat ca as putea avea stafilococ auriu abia cand am vorbit cu fosta iubita, care se chinuia de un an de zile sa scape de el. Era sub tratament cu antibiotice de cateva luni si nu se gandea ca ar mai putea fi contagioasa. Eu am scapat relativ usor de stafilococul auriu. Am mers la Institutul Cantacuzino unde mi-au recoltat o proba din acele cosuri si mi-au facut un vaccin special pentru mine. Timp de 3 luni de zile a trecut sa fac zilnic injectii, dar am scapat definitiv”.

Cum se transmite stafilocul auriu

Sfatulmedicului.ro scrie ca transmiterea stafilococului auriu se face prin contactul cutanat cu o persoana infectata, prin intermediul rănilor sau leziunilor prezente la nivelul pielii. De asemenea, folosirea in comun a lamelor de ras, a prosoapelor sau a incaltamintei poate fi de vina pentru infectia cu stafilococ auriu.

Cum se manifesta stafilococul auriu:

In urma infectiei cu stafilococ auriu, o persoana poate suferi de:
– sindromul pielii oparite
– toxiinfectie alimentara
– sindromul de soc toxic.

Daca stafilococul auriu se localizeaza la nivelul pielii, persoana infectata poate suferi de furuncule, acnee, foliculite, orjelet, suprainfectiile plagilor. Toxiinfectia alimentara se produce in urma consumarii de alimente contaminate cu enterotoxine stafilocice.

Stafilococul auriu poate cauza si infectii respiratorii (faringite, bronsite, pneumonii, empieme), infectii ale scheletului, dar si probleme foarte grave cum ar fi meningita, septicemia sau endocardita.