Asteptam cu nerabdare ziua asta, ziua ‘evadarii’ de acasa. A venit, dar nu a fost deloc cum ma asteptam. Nu m-am simtit mai libera, mai putin impovarata. Dimpotriva. Am simtit ca ceva lipseste. Pe la 6 seara am intrat chiar un pic in panica. Nu imi vazusem copiii decat un pic, pe fuga. Nici nu am apucat dimineata sa imi iau bine „la revedere”. Imi era deja dor de baieti si mi se parea nedrept ca, dintr-odata, trebuie sa ma multumesc sa petrec doar doua ore cu ei pe zi. Putin. Foarte putin.
Dar sa o luam pe indelete. Cum a fost prima zi la job? Pai, ca in „Legile lui Murphy” 
Prima zi la job: nu se mai trezeau copiii, ca sa pot pleca
Mai tineti minte cand va povesteam, prin iarna, ca bebe se trezeste pe la 6 dimineata si nu mai vrea sa adoarma la loc? Iar Andrei, cel mare, pe la 7? Pana la 9, cand plecau tati la job si Andrei la gradinita, mi se parea o eternitate. Ei biiiine, acum, cand as fi preferat sa se trezeasca un pic mai devreme, dormeau ca ursii polari Eu mi-am pus ceasul sa sune la 6:30, ca sa… ma pregatesc Se facuse deja 8:30 si niciunul nu dadea semne de trezire. Eu eram imbracata, machiata, parfumata, ei sforaiau Pe la 9 fara 20 s-a trezit Andrei. Militarie! Imbracat, spalat pe dinti, pieptanat. Timp pentru mic dejun? N-avem! Mananca la gradinita!
Bebe Edy avea parca cel mai bun somn din viata lui. Noi faceam galagie prin casa, el nici nu misca. Chiar inainte sa plec, s-a trezit si el. I-am schimbat rapid scutecul si l-am lasat cu tati, care l-a dus la buni in drum spre job.
Quality time petrecut cu copiii? Nope!
Prima zi la job: remuscari in drum spre birou
Distanta mare intre casa si locul de munca. Fac cam o ora, o ora si 10 minute. Merg cu masina personala, apoi iau metroul. Timp berechet sa imi fac zeci de ganduri. Daca pe metrou am butonat telefonul, in scurtul drum din statie pana la birou m-au apucat indoielile. Simteam un nod in stomac, ma copleseau emotiile. Jur ca imi venea sa ma intorc. Sa fug cat ma tin picioarele. Aveam cold feet. M-am mobilizat si am tras de mine sa par happy. Jur, la primul copil, chiar eram. Aveam alta stare de spirit. Eram bucuroasa ca „scap” de acasa. Poate ca doi ani sunt „prea mult” pentru psihicul mamei. Pentru reacomodare. Dupa ce stai bot in bot atata vreme cu dragalasenia aia de bebelus, normal ca iti e dor de el…
Prima zi la job: totul schimbat
Nu mi-am schimbat jobul, dar odata ajunsa acolo nimic nu mai era la fel. Inca un soc Bine, stiam, dar oricum. Pe langa faptul ca trebuie sa te obinsuiesti cu mersul la birou, trebuie sa te acomodezi si cu o echipa noua. Mi s-au schimbat aproape toti colegii. Vestea buna este ca toti au fost super draguti si prietenosi, asa ca din punctul asta de vedere a fost chiar ok. Imi place sa cunosc oameni noi, sunt sociabila, vorbesc mult, desi… in prima zi nu cred ca am lasat impresia asta :)) Mai mult, la masa de pranz am fost sa mananc singura. N-am intrebat pe nimeni daca vrea sa ma insoteasca. Cred ca stresul si-a spus cuvantul.
Prima zi la job: spre seara am cam cedat
Totul a mers perfect pana spre 6 seara, cand am realizat cat de tarziu e si cat de putin timp mi-a mai ramas sa petrec cu copiii. M-a cuprins o tristete si o dezamagire greu de descris. Sincer, mi-au dat si lacrimile in drumul de intoarcere spre casa. Si acum, in timp ce scriu, imi tremura mana. Nu-i deloc usoara revenirea la job. De data asta. In astia doi ani petrecuti acasa s-a schimbat ceva cu mine, mi s-au schimbat prioritatile. Simt ca imi dezamagesc copiii, ca ii abandonez. Este un sentiment demoralizant. Probabil ca o sa treaca, o sa ma obisnuiesc cu noua etapa din viata mea. O sa revin si eu la eticheta de „parinte de weekend”.
Am ajuns „intr-un suflet” acasa, la 19:30. Am mancat rapid ceva si i-am scos pe copii afara, sa simta si ei ca e vara si vacanta
E ora 6 dimineata cand scriu randurile astea. Astazi este a doua zi la job. Am fost atat de stresata incat m-am trezit pe la 4:30 si m-am tot foit in pat. Am reusit sa il deranjez si pe bebe, noroc ca adormit la loc. La 5:15 eram in picioare. Nu mai aveam stare, fierbeam. Am venit la laptop sa ma descarc Nu stiu cum a fost pentru voi revenirea asta, dar pe mine m-a luat total prin surprindere. Va mai tin la curent
