Pe Andreea Retea toata lumea o stie de „Andressa„, numele blogului pe care scrie inca din 2005. Este una dintre primele bloggerite din Romania, iar lumea o citeste cu aceeasi placere si in prezent. Spune ca blogul, andressa.ro, i-a schimbat viata.
Eu am avut ocazia sa o cunosc la Pro TV, unde era scenarist al emisiunii lui Catalin Maruta, iar apoi am si colaborat la proiectul www.perfecte.ro. Acum, de cand lucreaza pe cont propriu, spune ca este „propria ei sefa”. Se dedica mai mult blogului, are o multime de proiecte, lucreaza alaturi de Andra Maruta si, cel mai important, petrece mai mult timp alaturi de fetita ei, Eva.
Andreea, lumea te stie ca “Andressa” si, mai nou, ca “mana dreapta” a Andrei Maruta. Cum e sa faci parte din elita bloggerilor din Romania, dar sa si colaborezi cu una dintre cele mai cunoscute si simpatizate familii din Romania?
E foarte interesant pentru ca de multe ori cele doua domenii de activitate se intersecteaza. Lumea social media, pe care o cunosc prin activitatea de blogger, are legatura cu presa si cu multe evenimente mondene. Ca blogger am facut multe campanii si am lucrat la proiecte foarte diverse, am castigat o experienta importanta de project manager si vad o campanie in ansamblu.
Pe langa toate astea, sa lucrez cu Andra este fabulos. E un om cald si amuzant, nu mi se pare ca lucrez atunci cand petrec timp cu ea. Sunt foarte norocoasa ca o cunosc si are incredere in mine. Ii cunosc intr-adevar toata familia, de 10 ani ii stiu pe ea si pe Catalin. Daca nu le-ar cere lumea autografe si sa faca poze de cate ori iesim la masa sau la cumparaturi, as putea uita ca sunt cunoscuti, ei sunt modesti si se poarta absolut firesc, in ciuda succesului lor.
Ai fost ani de zile producator al emisiunii Happy Hour, apoi La Maruta. Care sunt cele mai frumoase amintiri ale tale din acea perioada?
Am fost intai scenarist si apoi am devenit producator executiv la emisiune. Cele mai frumoase amintiri sunt de la inceputuri, aproape toti din echipa aveam sub 30 de ani (majoritatea cam 23 de ani!) si ne doream sa schimbam lumea. Pana la urma, lumea ne-a schimbat pe noi, asa cum se intampla in realitate, nu in serialele americane, dar am avut si noi succesele si satisfactiile noastre.
M-am bucurat cand am reunit actori din „Toate panzele sus”, cand am facut o serie de emisiuni dedicate hiturilor anilor ’90, cand a venit in emisiune actorul Eric Braeden sau cand m-am ocupat de scenariile unor editii speciale de 1 Decembrie. Una din preferatele mele a fost cand i-am propus artistului Costin Craioveanu sa refaca o Dacie careia i-am taiat plafonul ca sa o facem decapotabila. Tot demersul era o metafora.
Si ca sa vezi ca am o mica obsesie cu Dacia, de altfel si prima mea masina a fost o Dacie break, mai am o amintire care ma amuza si acum: in perioada in care se asezau pe celebra canapea si actori, si regizori, artisti, atleti si politicieni, ne-a calcat pragul si Victor Ponta. Era prim-ministru. Eu am propus, ca scenarist, sa il provocam sa repare o Dacie model vechi.
Am adus masina in platou, i-am luat un cablu fara de care nu mai pornea si i-am spus: e ca economia Romaniei, hai sa vedem daca o reparati! Fiind prim-ministru, exista un protocol special, vine SPP-ul inainte sa verifice locatia, iar staff-ul lui pune intrebari. Staff-ul a fost anuntat ca vom avea aceasta provocare si a fost acceptata, dar nimeni de la ei nu a intrebat ce anume nu merge, ca omul sa o si repare, sa nu se faca de ras. Eu daca eram in staff ceream si solutia! In direct, Ponta a zambit sigur pe el, a zis ca e foarte pasionat de masini, ca spera sa reuseasca si… nu a reusit. A fost un esec atat de simpatic, pentru mine a fost memorabil. M-am bucurat in sinea mea, trebuie sa recunosc.
Lumea te stie ca bloggerita, insa putini au avut ocazia sa te cunoasca in calitate de mamica. Deja fetita ta are 4 ani. Cum au trecut anii astia, care au fost cele mai frumoase, dar si mai tensionate momente?
Am un copil de 4 ani si doua luni, dar am incercat sa nu transform evenimentul fericit din viata mea, adica nasterea, intr-un subiect pentru blogul meu. Inevitabil, am povestit si despre asta, ca doar face parte din viata mea, dar am incercat sa tratez si multe alte subiecte, pentru a proteja intimitatea familiei mele, dar si pentru ca a fi mama nu ma defineste 100%. Sunt si pasionata de gatit, de calatorii, de filme de groaza, sunt feminista, sunt multe lucruri. Si nici nu am mari sfaturi de dat in calitate de parinte, nu cred ca certificatele de nastere sunt ca niste diplome de parenting care iti dau dreptul sa dai lectii la altii, intelegi? Am vrut sa fiu decenta.
Au fost 4 ani grei pentru mine, dar si foarte frumosi, revenind la intrebarea ta, am incercat sa imi gasesc timp pentru tot ce vreau sa fac si mi se parea ca ziua nu mai are aceeasi durata. Am dormit mai putin, m-am vazut mai rar cu prietenii, dar copilaresc si eu din nou, alaturi de fiica mea. Uneori ma intreb de ce fac 12 puzzle-uri intr-o dupa-amiaza in loc sa citesc o carte, dar pana la urma mi se pare ca si prin joaca am invatat multe, inclusiv cum sa renunt mai mult la mine.
Care sunt “problemele” unei fetite de 4 ani si cum incearca mama ei sa i le rezolve?
Etape sunt mereu de trecut, parca de la o luna la asta se schimba multe. Cred ca la 4 ani copilul este in sfarsit foarte independent, adica se poate imbraca singur, merge la baie singur, mananca singur, merge pe bicicleta si asa mai departe, dar inca isi vrea parintii aproape. E o treaba complicata sa il faci sa se simta atat de sigur incat sa uite ca esti prin preajma.
Eu incerc doar sa petrec timp cu ea, mi se pare ca asta ii da aripi, si sa ii ofer un mediu placut, echilibrat, sa se simta iubita si sa fie sanatoasa. De altfel, cam de atat are nevoie un copil, nu?
Ai luat-o in vacanta inca de cand era bebelus? Ce destinatii si ponturi de vacanta le recomanzi celor cu copii mici?
La un an am mers cu ea la mare, iar la doi ani am mers cu masina la mare si la munte si am zburat cu avionul spre Antalya. Daca as lua-o de la capat, cred ca as fi mai aventuroasa in primele 6 luni cand alaptam exclusiv la san si practic puteam sa merg oriunde, fara sa ma car cu borcanase sau biberoane si nici sa imi pun problema sterilizarii lor. Atunci insa mi se parea foarte greu si am stat mai mult pe acasa. As sfatui mamele sa alapteze, in primul rand, si sa calatoreasca cu cei mici, in al doilea rand, mai ales in perioada asta pentru ca e foarte simplu. Pana la 2 ani copiii nici nu platesc biletul de avion, chiar merita sa profiti de asta, dupa aia bugetul unei calatorii creste mult pentru familie.
Sa zbori poate parea dificil, dar nu e. Adica e posibil ca cel mic sa planga, nu e o tragedie, trebuie sa fii pregatit si pentru asta si sa ai la tine lucruri care sa-l tina ocupat: noi avem carte de colorat si creioane, plus cartonase cu activitati (vezi care sunt diferentele, rezolva un puzzle etc.).
Cam oriunde e frumos, dar eu sunt genul care prefera marea in lunile de vara si orasele frumoase din Europa, un citybreak din cand in cand iti reseteaza viata. Fetita mea avea 3 ani cand am mers cu ea in Italia si mi s-a parut ca am reusit sa facem o multime de lucruri, ea isi aminteste inca de asta cu mare placere, mi s-a parut ca a facut un mare salt la fiecare calatorie si abia asteapta urmatoarea destinatie.
Le-as recomanda celor care calatoresc cu copii sa aiba la ei un carucior sport, ajuta mult mai ales in locuri unde te poti plimba, copiii obosesc repede, si sa se cazeze in studiouri sau apartamente care au si bucatarie, evident de ce. Cei mici consuma iaurturi, chestii pe care le tii in frigider, le dai un fruct etc.
Evei ii plac melodiile Andrei? 
Le canta?
Bineinteles! O si cunoaste si zice ca atunci cand se face mai mare vrea sa mearga la Vocea Romaniei sa fie in echipa ei.
Ai anuntat de curand pe blog ca refuzi sa te mai vopsesti. Te tii de promisiune? Esti gata sa iti etalezi firele albe?
Am scris, da, ca m-am saturat. Nu inteleg de ce fac acest efort. Am cateva fire albe, aia e, nu vad de ce trebuie sa petrec ore intregi la coafor si sa cheltuiesc sute de lei daca nu ma deranjeaza deloc firele acelea. Sunt ale mele. Ne tot plangem ca nu avem timp sa facem tot felul de lucruri, dar pentru prostii de-astea ne gasim mereu 4 ore. Mi se pare ca e ca si cum n-as avea casa zugravita, dar i-as pune funde la ferestre. Prefer sa imi ocup timpul cu lucruri mai importante pentru mine, sa fac sport, sa ma plimb, sa citesc, sa stau cu familia mea. Imi etalez firele albe, desigur, cand ma plictisesc de ele poate mai trec o data pe la coafor. Voi vedea. E parul meu, timpul meu, fac ce vreau cu ele.
In calitate de blogger, ai fost speaker la mai multe evenimente legate de acest fenomen. Ne poti dezvalui cateva caracteristici ale unui blog de succes, din punctul tau de vedere?
Cred ca a fi constant si relevant e cel mai scurt raspuns. Trebuie sa te hotarasti ce vrei sa obtii, pentru cine scrii si sa te tii asta, sa scrii cel putin o data pe zi. Pentru mine personal blogul a ramas un hobby, nu e ocupatia mea principala, de aceea imi permit sa fac pauze in perioadele aglomerate sau in vacante, dar cand investesc timp in el si produc continut de calitate des, text, foto si video, simt imediat rezultatele.
Ai povestit la un moment dat, mai demult, pe blogul tau, despre faptul ca in adolescenta ai avut probleme cu acneea. Poate ajuti si alte persoane aflate in situatia asta: ne poti dezvalui cum ai rezolvat aceasta problema?
Am avut probleme cu acneea la finalul adolescentei, de fapt cam atunci cand mai toata lumea scapa in sfarsit de ea si se bucura de un ten curat. Eu abia incepeam telenovela mea dermatologica. Am dat o multime de bani pe tratamente si am luat multe medicamente, fara succes. Cam 10 ani m-am chinuit, mi-a fost greu.
Eram si bloggerita deja si evitam sa imi pun fotografii pe net, iar atunci cand totusi publicam ceva se gaseau numerosi care sa rada de mine si sa ma jigneasca pentru ca aveam cosuri pe obraji. Am reusit sa ma vindec atunci cand am aflat cauza acneei.
Multi medici o tratau cu antbiotice sau cu Roaccutane fara sa se intrebe de ce sufar de fapt. Mi-am facut investigatii ca sa aflu daca e ceva hormonal, am tinut regim ca sa vad daca e de la alimentatie si mi-am recoltat din pustule ca sa aflu daca am stafilococi. Aveam se pare stafilococul auriu care e foarte rezistent la antibiotice si singura metoda de a scapa de el a fost sa fac autovaccin la Institutul Cantacuzino. Adica se prepara un vaccin personalizat din microbii aia ai tai multiplicati si ucisi prin incalzire. Se injecteaza chestia asta treptat, dupa o schema, pana cand sistemul tau imunitar se cam prinde cu cine are de-a face. Nu a fost usor sa ma intep de zeci de ori, dar la final m-am bucurat ca aveam o piele sanatoasa si nu inghitisem zeci de pastile. Gasiti pe blog mai multe detalii despre tratamentul acesta.
URMARESTE MAMA PENTRU DOI PE PAGINA DE FACEBOOK!
