Pe de o parte le avem pe mamele care doresc sa isi poata alapta copiii oricum si oricand si, pe de alta parte, ii avem pe cei “dezgustati” de acest gest “vulgar”. Vrem o lege a alaptatului in public, dar nici macar noi, femeile, mamicile, nu reusim sa ne punem de acord.
Circula ieri pe Facebook o captura de pe wall-ul unei doamne care aparent lucreaza la o emisiune despre sanatate de la TVR. Nu o cunosc, nu i-am urmarit emisiunile, dar cert e ca nu prea poti ramane indiferent in fata unui astfel de mesaj… agresiv si nepotrivit. Intre timp nu am mai gasit aceasta postare nicaieri pe Facebook, dar cineva vigilent a reusit sa o salveze la timp:
Eu, recunosc, sunt o fire pudica si ma simt vulnerabila dezgolita in public, dar nu am nicio problema cu mamicile care alapteaz in parc, la mall, la restaurant, in metrou, oriunde. De ce as avea? Nu e nimic vulgar, nimic sexual, nimic indecent. Un bebelus infometat si o femeie care isi face datoria de mama. Nu inteleg de ce sunt oamenii atat de dezgustati si oripilati. Ei n-au fost bebelusi? Lor nu le-a fost foame?
URMARESTE MAMA PENTRU DOI PE PAGINA DE FACEBOOK!
Ce parere au prietenele mele mamici vizavi de alaptatul in public?
Raluca D, mamica unui baietel de doua luni:
Pozitia mea in chestiunea alaptarii in public e una moderata. Marturisesc ca nu sunt o fana a alaptatului oriunde si oricand, cred ca e un lucru care tine de mine si bebelus, care ar trebui sa fie facut in liniste, fara priviri insistente si alte interventii. Bineinteles, ca in orice alta privinta, exista cazuri cand pur si simplu se impune si atunci nu vad o problema ca se desfasoara de exemplu in parc, evident in limita decentei.
Ce nu inteleg este de ce oamenii simt nevoia sa se pozitioneze intr-o tabara sau alta, sa duca lucrurile la extrem. Sunt indivizi foarte vocali la adresa alaptatului in public care nu cred ca inchid ochii si fug cand merg la mare si vad 100 de femei topless, care mai de care mai putin placute ochiului.
De asemenea, vad mame care sustin speta cu atata inversunare, incat ai impresia ca doar la mall sau in metrou se poate alapta un bebelus si nu exista nici o sansa sa iesim din casa fara a fi nevoie sa alaptam pe strada. Nu stiu daca e nevoie sa legiferam alaptatul in public, mi se pare ca in limita bunului simt se alapteaza si acum si e un lucru acceptat de oamenii normali si obiectivi.
Raluca R, mama a doi baieti:
Am doi baieti alaptati exclusiv, primul pana la 4 ani, al doilea pana la 2 ani jumatate. Amandoi s-au oprit cand au vrut ei, s-au autointarcat. Da, am alaptat in public, chiar si transpirata, pentru ca si eu mananc si beau in public, si sug dintr-un pai desi nu stiu cati au pus mana pe respectivul pai (fac aceasta comparatie, cu referire directa la „doamna” care a afirmat ca suge copilul din sanul nespalat).
1. Alaptarea nu inseamna NUDISM, este hranire
2. Nu, nu est intim, doar pentru ca sursa hranei este alta decat dintr-o farfurie
3. Nu, nu la baie, daca te deranjeaza ca ma vezi la restaurant, eu mancand din farfurie, bebe din san, nu ma trimite la baie, ia-ti farfuria si mananca tu pe toaleta
4. Nu, nu pun o patura sau o esarfa pe capul lui in timp ce mananca, pune-ti tu
5. Daca as umbla in sanii goi pe strada si la restaurant, pun pariu ca nu ar mai fi deranjant, de ce un san in gura unui copil sa fie deranjant?
Nu este de mirare ca suntem pe ultimul loc in Europa la capitolul alaptare. Alaptarea este un drept al copilului, asa cum avem cu totii dreptul la hrana, asa au si ei.
Bianca B, mama unei fetite:
Din punctul meu de vedere alaptatul in public este o falsa problema. Daca alaptezi copilul la cerere (asa cum este recomandat de consultantii in alaptare) exista doar ”alaptat”. Este foarte trist ca traim intr-o societate in care un proces atat de natural este atat de blamat, in conditiile in care, in tara noastra, numarul mamelor care alapteaza (raportat la numarul total) este cel mai mic din Europa. Alaptez de 3 ani o fetita care a fost lipita de sanul mamei din prima zi. Mi-am dat seama foarte repede ca alaptatul nu este o alegere, ci o necesitate a copilului meu pe care, eu ca mama, trebuie sa o indeplinesc (acasa sau in afara casei).
Pana la varsta de 6 luni bebelusii sunt hraniti exclusiv cu lapte matern sau cu lapte praf. Daca mai iau in considerare ca pana la 1 an fetita mea nu prea a acceptat solidele, asta insemna ca, dupa unii, trebuia sa stau in casa, in intimitatea dormitorului meu, 1 an de zile. Nu cred ca exista vreo mama care iese afara si zice ”Vai ce as alapta acum!” si se opreste in mijlocul drumului si isi obliga puiul sa manance.
Alaptatul (in public) este un raspuns la nevoile copilului (foame, sete, oboseala, suprastimulare, iubire, siguranta etc.). Si pentru ca sunt atatea nevoi la care raspunde, uneori, mama trebuie sa alapteze foarte des, poate chiar si la 15 minute (acum ii este foame, peste 15 minute ii este somn, peste alte 30 de minute ii este sete sau iar foame sau poate doar vrea sa simta caldura mamei lui). Asa cum nu cred ca exista mame care stau in casa pentru ca tot la 2 ore trebuie sa schimbi scutecul copilului (doar nici noi nu ne schimbam in strada, in parc sau la restaurant) asa nu ar trebui sa existe mame care sa stea in casa din cauza rusinii de a-si alapta puiul afara. Nimic nu egaleaza sanul mamei in primii 2 ani de viata.
Asa ca hai sa lasam la o parte toata rusinea, anxietatea si prejudecatile si sa incurajam mamele sa-si tina puii la pieptul lor cat mai mult si de cate ori au nevoie. Si atunci cand trecem pe langa o mama care alapteaza, in loc sa o judecam, ii putem oferi un zambet. Nu este usor sa alaptezi, but you have to do what you have to do!
Mara, mamica a doi copii, de la youngmom.ro:
Dupa doi copii si experienta alaptarii cu fiecare dintre ei, consider ca discutiile contradictorii aparute pe acest subiect sunt exagerate de ambele parti. Alaptatul in public nu ar trebui sa fie dezbatut, ci ar trebui considerat o normalitate.
Pana acum nu am intalnit nicio mama care sa transforme alaptatul intr-un spectacol, iar pentru cei care considera aceasta practica una nepotrivita, ar trebui sa o ignore. Pana la urma nu te obliga nimeni sa te holbezi la cineva daca nu vrei.
Am alaptat in public cand a fost nevoie, mai ales ca exista atatea variante de a face asta intr-un mod discret. Si aici ma refer la haine speciale, care ajuta in acest sens.
Elena A, mama a doua fetite:
La prima sarcina m-am documentat foarte mult despre alaptare. Am mers la un super curs de puericultura, unde am invatat foarte multe lucruri despre alaptare care mi-au fost de mare ajutor dupa. Avem cu totii impresia ca este un lucru firesc si natural si va veni de la sine, dar sistemul medical din Romania face tot posibilul ca tinerele mamici sa-si hraneasca mai degraba bebelusii su lapte praf.
Am alaptat ambele fete pana la 1 an si 2 luni.
Nu am tinut niciodata cont de vreun program si le alaptam ori de cate ori isi doreau.
La Ilinca eram extrem de pudica si oriunde mergem sfarseam prin a ma ascunde undeva ca sa alaptez. Imediat cum intram intr-un magazin, restaurant sau orice alt loc de relaxare, Ilinca urla de mama focului si trebuia sa ma refugiez pentru o noua partida de alaptat. De cele mai multe ori locul de refugiu era masina. Eram atat de stresata incat inclusiv in masina ma ascundeam cat puteam de bine.
Din acest motiv evitam si pentru mine alaptarea devenise un stres.
La Sofia am fost putin mai relaxata, deja reuseam sa alaptez in masina fara sa ma mai ascund. Din pacate nu am reusit sa devin mai putin pudica si din nou nu m-am putut bucura de aceasta perioada.
Daca m-as putea intoarce in timp, as alapta oriunde, oricand si m-am bucura la maxim de tot. Este un proces absolut normal si natural.
Doriana, mama a doi baieti:
Nu inteleg de ce atata tam tam pentru un act natural de cand lumea! Vorba reclamei, la noi in familie toti am facut asta, si bunica cu bunicu’, si mama cu tata si acum si eu cu Gicutu’
Fix asa! Se alapteaza de cand lumea si sunt sigura ca pe vremuri, la sapa, copiii erau alaptati si lumea cu siguranta era mult mai pudica decat acum. Nu ne oripilam de silicoane la tv sau in haine sumare pe strada, insa un bebe care se hraneste natural ne provoaca…ce? Repulsie? Sila? Pofta? Invidie? Mie una, mi se umezesc ochii de drag, nu ma satur sa ii privesc cat de linistiti si satisfacuti sunt a sanul mamei!
Da, am alaptat pana la 10 luni primul copil si pana la 1 an si o luna pe al doilea. Nu m-am ferit in public daca bebe era agitat sau infometat. Nu am facut-o ostentativ, insa nici ferit, ci ca pe ceva natural de care eram chiar mandra. Consider ca s-au dus putin la extrem discutiile pe aceasta tema pentru ca tot timpul, fie ca e lege sau nu, vor fi pareri pro si contra! Contra mai ales de cele sau cei care nu au copii sau care nu au putut alapta. Un soi de invidie cred…So, let it be! Totul pentru binele copilului meu! Gura lumii nu o inchide nimeni!
