Ca orice mamica in devenire (ma rog, la mine pentru a doua oara), sufar de „sindromul pregatirii cuibului” :)) Instinctul de cuib in sarcina se manifesta atunci cand, in apropierea sosirii bebelusului, te apuci sa cureti tot prin casa. Eu fac asta de o luna, in continuu :))

Am spalat aproape tot ce se putea spala, dar … si ce nu se putea spala. Nu zic ca imi face placere, dar e un lucru necesar. De la hainute la lenjerii de pat, prosoape, haine de iarna ratacite prin dulap, dar si diverse accesorii de bebe. Pe care scria CLAR „nu se spala la masina”. Am si citit eticheta… dupa ce am spalat Asa am stricat pernuta impotriva plagiocefaliei (pe romaneste, adica perna care nu ii turteste capul, pentru ca are o gaura la mijloc). Dupa vreo saptamana de stat la uscat, pare totusi ca si-a (mai) revenit.

Apoi am mai spalat, ce-i drept, nu la masina, niste cutii de la Ikea pe care scria mare si clar „a nu se spala”. Adica in niciun fel. Ok… pai cum adica? Si ce fac? Erau prafuite, nu le puteam lasa asa… Nu exista a nu se spala. Asa ce am pus dusul pe ele, am aruncat niste detergent si, nah, am facut o … spoiala :))

Oricum, relatia dintre mine si masina de spalat este una speciala. Pentru ca, in general, nu am rabdare sa citesc instructiuni, fac multe lucruri „dupa ureche”. Nu vreti sa stiti cate prosoape roz am in casa. Adica prosoape roz care au fost albe :))

Nu stiu cum se face ca, printre lucrurile albe, MEREU imi scapa cate o soseta neagra. E ca un blestem!

Apoi, o data la vreo 3-4 masini de spalat, mi se intampla sa uit cate un servetel in buzunarul unei perechi de pantaloni. Si ca sa fie haos pana la final, de obicei sunt rufe negre. Odata a trebuit sa arunc un tricou pentru ca nu mai puteam scoate sutele de bucatele minuscule de servetel lipite de el.

Pana sa ma invat cu spalatul la programe mai scurte si temperaturi mici, eram fan „spalat bine, nenica”. Nu vreti sa stiti ce s-a intamplat cu hainele cu imprimeu

Prin urmare, relatia mea cu masina de spalat este una de… love and hate :))