Prima zi cu bebe doi acasa… si reactia lui Andrei la sosirea lui Edy

V-am povestit deja cum a fost prima zi cu Andrei acasa. Haos total :))  Parinti fara exerienta, bebe agitat si plangacios. Doamne, cate nopti cu foehnul in priza (n-)am dormit… Asa ca de data asta ne-am propus sa nu mai avem niciun fel de asteptari. Ce-o fi o fi! Si a fost cea mai buna strategie. Cum niciun bebelus nu seamana cu altul, nici Edy nu seamana cu Andrei. Deocamdata.

Am ajuns de la maternitate duminica in jur de ora 17, iar buni Gina si Andrei ne asteptau la poarta. Pe strada, parca toti vecinii si copiii vecinilor isi dadusera intalnire fix in momentul ala in care ajungeam noi acasa :)) Ei veseli, voiau sa ne felicite, sa ne intrebe de sanatate, noi stresati :)) Asa ca aproape am fugit de ei :))

CITESTE SI: Prima zi cu bebelusul acasa = ziua pe care nu o sa o uit niciodata

Andrei oricum il vazuse deja pe bebe Edy de doua ori: o data in „acvariul” de la maternitate si alta data in rezerva. Toata lumea ma intreaba: „Si, cum a reactionat Andrei?” Ei bine, Andrei are intotdeauna vorbele potrivite la el, dar se vede ca e un pic tristut.

– „Il iubesc pe bebe urias de mult”!

sau:

– Andrei, crezi ca bebe o sa fie la fel de frumos ca tine cand o sa se faca mare?

– Pai e deja frumos!

In cea mai mare parte a timpului isi vede de treaba lui, dar din cand in cand mai vine pe la el si il pipaie, ii pune mana pe picioruse, pe par, e curios: „Ce manute mici are!”.

CITESTE SI: Gelozia intre frati: cum reactioneaza fratii mai mari cand se trezesc cu un bebelus acasa

Dar e trist ca nu mai merge cu mine la joaca. E trist daca nu pot eu sa il culc, motiv pentru care tati il culca pe bebe seara (vorba vine, ca bebe trebuie culcat non stop, din 2 in 2 ore, fie zi, fie noapte), iar eu pe Andrei. El e obisnuit sa faca totul cu mine si acum imi simte lipsa. Nu a existat situatie pana acum in care sa fiu eu acasa si sa nu ies in parc sau la copii cu el. Acum simte si el ca ceva s-a schimbat, insa se comporta exemplar. E bun si cuminte. Dar a trecut doar o saptamana. Urmeaza vremuri grele si provocatoare

Oricum, oricat si-ar declara el iubirea si incantarea, se vede ca ceva il deranjeaza. De exemplu, zilele trecute:

-Andrei, ne imbracam mai gros azi: a venit toamna!

El incepe sa planga…

– Andrei, dar ce s-a intamplat?

– Vreau sa vina iarna! … Plansete…

– O sa vina si iarna… dupa toamna!

– Vreau sa vina iarna ACUM!

sau…

– Vreau sa ma masori!

-Bine, hai pune-te langa perete! … Ai 102 cm!

Plansete…

– Ce s-a mai intamplat?

– Vreau sa am mai mult!

Prima noapte cu bebe 2 acasa a fost mult mai buna decat ne asteptam. Ok, s-a trezit des, dar in pricipiu manca si adormea la loc. Problema e ca in primele doua nopti a cam dormit la noi in brate, deci a fost destul de solicitant. Acum incercam sa il „dresam” sa stea si in patut sau in ladou. E mai greu, dar insistam.

CITESTE SI: Rivalitatea frateasca, explicata de psiholog. Cum sa ajuti copilul sa accepte noul membru al familiei inca din timpul sarcinii

Noaptea trecuta, de exemplu, a fost destul de grea: s-a trezit des. Mult prea des. Nici n-apucam bine sa atipesc ca se si trezea. Dar, Andrei, dupa cum v-am mai povestit, a adormit de abia la 3 dimineata in prima noapte acasa. Apoi au urmat nopti lungi de white noise cu foehn, unde radio sau aplicatii de „galagie” pe telefon. Il plimbam cate doua ore in brate ca sa il ia somnul, nu ii placea sa doarma. Edy numai asta face Doarme si mananca E … bine.

Sunt mult mai bine decat ma asteptam si chiar am avut timp sa scriu si 2-3 articole noi pe blog Chiar am intrebat ieri o mamica deosebita daca n-ar vrea dea un interviu pentru rubrica „mamici smart” si mi-a raspuns mirata: „Dar tu nu esti ocupata, obosita?” :)) Sunt, dar ma descurc Ce-i drept, saptamana asta am avut si doua ajutoare de baza.

Imi permit sa ma uit chiar si la tv, lucru pe care in mod normal nu-l fac aproape niciodata :))  Ziua, cand stau cu el in living, tin tv-ul pe Comedy Central si revad episoade din „Doi barbati si jumatate”, „Dadaca” si „Teoria Big Bang”

Cand era bebe Andrei, imi petreceam mare parte din timp citind A Song of Ice and Fire (Game of Thrones) si, dupa ce ca abia dormeam 3-4 ore nelegate pe noapte, mai aveam si cosmaruri cu White Walkersi :))

Dar stiti vorba aia – „nu zice hop pana nu sari gardul”: cand lumea ma vede asa linistita imi aduce aminte ca pe la 2, 3 saptamani incep colicii

In rest… va tin la curent

Later edit:

S-a terminat cu „boieria” :)) Gata, au inceput colicii. Noaptea trecuta am dormit de la 10 la 1:30 noaptea… in rest, scandal. Aia cu uitatul la tv? A tinut 5 zile :)) Dar despre asta intr-o postare viitoare. To be continued…