Daca incepeam sa scriu la articolul asta saptamana trecuta, as fi raspuns „excelent” :)) Dar dupa o noapte in care am dormit numai trei ore, parca mi-am mai schimbat un pic perspectiva asupra lucrurilor. Parca as avea un deja vu. Stiam eu ca ma bucur prea devreme :))
Ma intreaba lumea cum e… Cum e bebe? Cum sunt eu? Cum e Andrei?
Bebe incepe sa aiba personalitate. A hibernat el o saptamana, dar gata: acum ne arata ca are glas si poate sa tipe tare! Si pare sa aiba colici. Colicii, acest mister al naturii. Nimeni nu stie ce sunt, ce ii provoaca sau cum ar putea fi preveniti sau tratati…
Intr-o saptamana jumate am consumat un pachet de 140 de pampersi. Mi se pare ireal! Imi facusem calculul ca imi vor ajunge o luna. E clar ca mi-am pierdut si eu dexteritatea.
Cat despre mine… La o autoanaliza rapida, mi-am dat seama ca:
- Sunt mai relaxata ca la primul copil. Ceea ce e si normal, pana la urma. Nu ma mai alarmez la orice plans, fac totul cu mai mult calm.
- Daaaar… nu mai am aceeasi rabdare. Perioada de inceput e crunta. Primele 6 luni, cu Andrei, au fost o adevarata provocare, mai ales ca era totul nou. Si cum mai sunt si rea de somn, de multe ori simteam ca sunt la un pas sa cedez psihic. Dar, cam din luna a 7-a, lucrurile au devenit mai usoare. Si acum simt ca parca as vrea sa sar cateva etape: partea asta in care bebe nu face decat sa doarma, sa manance si sa planga… colicii…As vrea sa trec direct la primul zambet, la primul gangurit, as vrea sa il aud zicand „mami”. As vrea sa trec peste partea cea mai grea direct la cea frumoasa
Si partea asta de inceput de bebeluseala are farmecul ei, dar e atat de greeeea - Imi doresc sa am macar un pic de timp si pentru mine. Sa imi beau cafeaua cu lapte de dimineata, sa pot sa ies singura din casa macar jumatate de ora. Sa pot merge de doua ori pe saptamana la sala cand vor primi „unda verde”. As vrea sa am timp sa scriu in continuare pe blog.
- As vrea sa pot sa mai ies si cu Andrei la joaca din cand in cand. Pana acum nu a fost posibil, dar sper ca pe viitor sa reusesc sa fac si lucrul asta.
Cat despre Andrei… e clar ca l-a afectat un pic schimbarea asta in familia noastra, desi, cum am mai spus, el se poarta exemplar in ceea ce il priveste pe fratior. Il pupa, il mangaie, spune ca il iubeste, ca e frumos… Dar in acelasi timp are o sensibilitate exagerata si plange din orice.
Cam asa suntem la doua saptamani in noua formula. To be continued…
