Inveti sa apreciezi altfel linistea atunci cand ai un bebelus. Nu ca Edy ar fi prea galagios, dar mamicile sunt oricum mai sensibile la plansetele celor mici. Desi sunt o multime de parinti care practica metoda „cry it out” (adica lasa bebelusul sa planga pana se linisteste), pe mine ma doare sufletul cand il aud plangand. Nu as rezista nici un minut fara sa incerc sa il fac sa se calmeze. Nah, nu imi iese mereu…
Dar daca el da semne ca nu are de gand sa se opreasca, urla mai degraba decat plange, atunci trec la artileria grea: white noise. Zgomot de fond continuu. Cand sunt prin casa, profit de orice sursa pentru a-l linisti pe bebe. La bucatarie am hota. Cum o pornesc, bebe tace instant. O pornesc la cea mai mica intensitate. Daca nu cedeaza, dau pe a doua. Niciodata nu a fost nevoie sa ajung la nivelul 3.
In baie am masina de spalat. Nu e la fel de eficienta, pentru ca sunetul nu este constant si are intensitati diferite.
Afara, in curte, pot profita de momentul in care porneste centrala. Pun caruciorul langa sursa si am un bebe care doarme linistit la aer curat si bazait.
Foehnul nu da niciodata gres. Este arma fatala. Nimic nu ii sta in cale.
Dar pentru ca sunt prea comoda sa folosesc white noise adevarat, cel mai adesea apelez la cel fake. Adica de pe youtube. White noise de foehn. Niciodata de aspirator, pentru ca urasc aspiratorul :))
Asa ca noapte de noapte, bebe adoarme cu uruit de foehn, iar mama cu migrene. Dar ce nu face o mamica pentru un bebe fericit?!
