Incepusem sa ma pregatesc moral, dar nu numai, pentru intarcarea, in viitorul apropiat, a bebelusului. V-am povestit mai demult ca am cumparat vreo 3-4 formule de lapte praf si, chipurile, nu le-a acceptat. Ei bine, intr-un final, mi-am dat seama ca nu cu laptele praf are o problema, ci cu BIBERONUL.
Eram atat de sigura ca laptele praf e de vina, incat, v-am spus, am incercat nu-stiu-cate feluri. Le refuza pe toate. Cum mi-am dat seama ca, de fapt, biberonul e de vina? In urma cu vreo doua luni am fost nevoita sa plec de acasa si i-am lasat un biberon cu lapte matern. Muls in ziua aia. Deci fresh. Nici gand sa il accepte. I-a fost oferit intr-un final cu lingurita si l-a mancat.
Intre timp, am mai avut tentative sa ii ofer biberonul, dar degeaba. Il molfaie, se joaca cu el, il roade, da de bucurie din picioare cand il vede… pentru ca il percepe ca pe o jucarie. Sa manance din el… in niciun caz!
Am inceput de ceva vreme diversificarea, suntem deja la 3 mese pe zi, iar lactatia mea a scazut pe masura. La fel mi s-a intamplat si la primul copil. Cum am inceput solidele, laptele de abia mai ajungea pentru cele cateva mese ramase. Bebelusul ajunsese sa planga noaptea de foame. Cand i-am dat primul biberon plin la masa de seara a fost cel mai fericit. Satul si fericit :))
Acum, cu bebe 2, e un pic si mai complicat, pentru ca el nu a fost fan supt de la inceput. Mereu s-a zbatut la alaptat, ii venea lapte mult, se ineca, plangea etc. Adora sa isi manance piureurile de fructe cu branzica, legumele cu carne, iaurtul, dar la san a ramas la fel de agitat.
In ultima perioada mi se pare ca laptele a scazut considerabil si am inceput sa suplimentez cu lapte praf. Nu vreti sa stiti cum este sa dai lapte praf cu lingurita. Circ total. Se uda, curge mai mult pe langa, decat ajunge in gura… Solutia este sa il fac mai gros, cu cereale, ceea ce este ok, pentru ca nu este un bebe grasan. Deocamdata il mai alaptez, seara inainte de culcare, noaptea, chiar si ziua o data, de doua ori (cantitati mai mici), insa ii mai bag si cate un lapte praf cand mi se pare mie ca ii e foame si nu mai am „rezerve”.
La fel mi s-a parut si noaptea trecuta. Mi-am incercat intai norocul cu biberonul. Era 4-5 dimineata. Nici gand. Il rodea, il plimba prin gura… nimic. Ia si muta laptele intr-un castronel, da-i cu lingurita, n-avea chef, era somnoros, curgea mai mult pe langa. Esec total :)) Sincer, nici nu cred ca ii era foame 
Pur si simplu asa se trezeste el noaptea.
Sa te trezesti noaptea sa faci un biberon nu lapte nu e mare tragedie, dar sa dai cu lingurita – iti sare somnul si tie, si bebelusului!
In rest e un bebe vesel, mancacios, pufosel (nu gras), dar nu ii place biberonul. Si nici somnul neintrerupt
Daca aveti solutii salvatoare despre cum sa accepte biberonul, va rog sa le impartasiti.
