Andrei este la varsta la care in mintea lui isi face diverse scenarii. Aproape 5 ani. Ce viseaza noaptea, vrea sa se intample ziua. Sau cam asa. Crede ca pot face totul “acum” si nimic nu suporta amanare.
Mai nou, isi face planuri cu colegii de gradinita si cand ajunge acasa vrea sa le punem in aplicare. Pe loc. Vai-si-amar daca nu se intampla asta!
– Am vorbit cu Tudor sa mergem la el acasa…
– Frumos. Cand?
– Acum! Hai!
– Stai, ca nu se poate chiar asa. Trebuie sa ne invite mama lui, nu putem merge noi asa, peste ei.
– Pai sun-o.
– Dar, mami, poate are si ea alta treaba. Nu cred ca are in plan sa mergem noi pe capul ei.
– Dar am vorbit cu Tudor. Trebuie sa mergem…
Si treaba asta se lasa cu plansete si vaicareli. Si nu dureaza putin. Ei au vorbit, au stabilit, eu trebuie sa pun in aplicare…
In alta zi, tot dupa gradi…
– Mami, pune-mi pe telefon clipul ala la care m-am uitat cu Vlad…
– Nu stiu la ce te-ai uitat tu cu Vlad.
– (miorlaieli) Ala cu oaia aia!
– Ce face oaia aia?
– Oaia aia care danseaza!
Intr-un final mi-am dat seama ca era vorba despre “Beep beep I’m a sheep”.
De curand si-a descoperit o noua pasiune. Grossery Gang. A vazut reclama pe Disney Jr sau pe Boomerang si de atunci viata nu mai e la fel. Sunt niste figurine minuscule, un fel de “scarbosenii” (diverse alimente alterate, in principiu) care iti pot schimba culoarea sau pot lumina in intuneric. Si costa 5-6 lei una. V-am zis ca sunt minuscule, nu? Si sunt vreo 150 in total. Le vrea pe toate. O data la cateva zile I se pune pata sa mergem la Noriel sa cumparam Grossery Gang noi. Va dati seama ca nu se poate intampla mereu asta si, deci, se lasa iar cu plansete, miorlaieli si vaicareli.
Ideea e ca trebuie sa fiu tare 
In fiecare zi vine cu cate un “film” din asta in cap si eu trebuie sa fiu pe post de regizor
