Sa fii mama este, fara indoiala, cea mai mare bucurie a vietii. Cel putin a vietii mele. Ii iubesc pe cei doi pitici „triplu infinit”, asa cum ii place lui Andrei sa imi spuna in momentele lui de dragalasenie. Insa a fi parinte e un statut care vine la pachet si cu o multime de griji.
Sa imi stiu copiii in siguranta este lucrul cel mai important pentru mine si nu vreti sa stiti prin ce stari trec atunci cand sunt bolnavi. In special atunci cand sunt bolnavi si nu stiu exact ce au.
Grija ma coplesteste, simt un gol permanent in stomac si, in cazuri mai grave, si o stare de voma. Ei sunt bunul meu cel mai de pret si vreau sa le fie bine, sa fie fericiti. Dar ce-l face pe Andrei cel mai fericit zilele astea? Sa nu doarma si sa nu manance :)) Nu mai vrea sa doarma la pranz, iar acum trece printr-o faza in care nu ii mai place nici sa manance. Pentru el a manca este echivalent cu a fi pedepsit. Zici ca nu e copilul meu :)) Dar aparent asa eram si eu cand eram mica 
Incerc sa fiu tare cand ei nu sunt, pentru ca atunci au nevoie de mine puternica. Nu imi iese mereu.
O prietena care are gemeni marturuisea ca, daca ar fi avut un singur copil nu ar mai fi avut curajul sa il faca si pe al doilea la cate griji isi face legate de sanatatea lor. Zilele trecute vorbeam cu o alta prietena, care urmeaza sa nasca, e era deja panicata dupa ce a citit postarile de pe un grup de mamici. „Oau, cate probleme pot sa apara cand ai un copil… nici nu imi imaginam”. Da, asa e, dar merita riscul! Nimic nu se compara cu bucuriile pe care ti le aduce un copil
