L-am inscris de curand pe Andrei la scoala si deja am intrat in panica. Cum o sa fac eu fata cu el scolar si bebe – cersetor de atentie? Nici acum nu reusesc sa „impac si capra si varza”, ca sa zic asa. Cand este bebe acasa, este aproape imposibil sa fac vreo activitate – orice – cu Andrei. Edy este si el „calare” peste noi. Nu poate desena, colora, scrie, nu poate face nimic. Cum faci fata cu doi copii, mai ales cand unul e bebelus? „Cu multe compomisuri”, este poate cel mai bun raspuns pe care l-am primit. Anca este si ea o mamica intr-o situatie asemanatoare si recunoaste ca e greu sa multumesti doi copii cu nevoi atat de diferite, cand e diferenta destul de mare de varsta intre ei.
Ma gandesc deja la rezolvat teme, la activitati pentru scoala. Cand si cum sa le facem, in conditiile in care generatia noastra de parinti pleaca la 8-9 dimineata de acasa si ajunge la 18-19-20?! After school, bunici? Sa vedem ce solutie gasim. Dar nu sunt eu un caz exceptional. O multime de mamici se confrunta cu problema asta, iar multe dintre ele nu au doar doi copii, ci trei sau patru. Eu am stat de vorba insa cu inca trei, care sunt cam in aceeasi ipostaza: mame de baieti, cu diferenta de peste 4 ani intre cei doi.
CITESTE SI: 5 motive pentru care e bine sa fie o diferenta de varsta mai mare intre frati
Ana, mama de doi baieti: Cand vine cel mare de la gradinita, devine tragic!
Ana este fix in situatia mea. Are doi baieti cam de aceeasi varsta cu ai mei: un an jumate si cinci ani jumate. Haosul de la mine se regaseste si la ea.
“De obicei, cat este cel mare plecat – la gradi sau alte activitati – ma ocup de pitic. Joaca, alintat, iesim afara. Cat doarme cel mai apuc sa fac si altele. Cand se intoarce furtuna insa… devine tragic. Normal atunci ar trebui sa fie timpul lui, doar ca… cel mic e si el acolo. Cat a fost bebelus a fost mai simplu, mai dormea si ramaneam doar noi doi, ca in vremurile bune.
De cand a inceput sa mearga insa e calare peste frati-su, nu care cumva sa rateze ceva. Se baga in joaca lui si ii demoleaza tot, daca fac ceva cu cel mare vrea si el cu mine brusc, orice ar fi facut pana atunci.
Copilul cel mare se simte ignorat
As zice ca la noi gelozia s-a manifestat abia dupa un an al piticului si numai cu sens dublu. Ba chiar cel mic e mai posesiv. Abia recent a inceput cel mare sa rabufneasca, mi-a trantit zilele trecute un “As vrea sa ma bagati numai pe mine in seama” de m-a blocat. M-am abtinut cu greu sa ii raspund “Si eu la fel”, pentru ca adevarul este ca imi e cumva dor de el, parca l-am pierdut putin pe drum, acum e mai tot timpul cu taica-su, iar eu sunt doar mama-arbitru, mereu intre ei.
Dar incercam sa ne coordonam: mancam impreuna, mai facem treaba impreuna, iesim toti afara si alergam care cum si incotro poate, am redescoperit lego duplo ca sa se joace si mini-me. Aaa, si le fac baie impreuna ca sa economisesc efortul de a strange dupa. Iar uneori ii las sa se mai descurce singuri amandoi si ma ascund in bucatarie 2-3minute cu borcanul de Nutella :D”
Doriana, mama de baieti: “Cine crede ca reuseste sa nu supere sau frustreze nici unul dintre copii, e invitat la mine acasa”
Doriana are tot doi baieti, insa diferenta intre ei este mai mare. I-a fost mai usor cat cel mic avea program de “bebe”, cu mult somn, dar de cand s-a mai marit, lucrurile s-au complicat si ele.
„Greu cu organizarea cand aid oi copii! Cred ca e principala problema pe care o intampina mamele cu doi copii, mai ales cu diferenta de varsta mai mare de 4 ani. Categoric au nevoi diferite, program diferit, activitati diferite si atunci trebuie efectiv sa te imparti. Intervine si oboseala, de cele mai multe ori nu poti acorda timp egal ambilor copii. Cat a fost Raducu bebelus, faceam teme si activitati cu baietelul meu cel mare (clasa pregatitoare pe atunci) in timpul somnului celui mic. Cand nu a mai vrut sa doarma la pranz, adica acum, incerc sa ii pun in camere separate si sa fiu du-te vino intre ei. Evident aud din ce in ce mai des in astfel de momente:”Mami, vreau apa!”, “Mami, nu mai scrie stiloul!”, “Mami, s-a stricat jucaria!”, “Mami, nu inteleg ce scrie aici!” Nu e usor deloc, iar cine crede ca reuseste sa nu supere sau frustreze nici unul dintre copii, e invitat la mine acasa seara, dupa ora 20:00 cand intervine si oboseala de ambele parti!
Copilul cel mare, frustrat de “libertatile” si distractia celui mic
Uneori incerc sa-l atrag si pe cel mic la birou cu noi sa coloreze sau sa se uite pe carticele, chipurile si el face teme si e incantat, insa la nici 3 ani isi pierde repede rabdarea.
Lui David ii este destul de greu sa se apuce de teme sau sa citeasca cand il vede pe Radu ca se joaca sau se uita la desene si atunci primesc intrebari de genul: “Dar de ce eu fac teme si el se uita la tv? Daaa, sigur el poate, eu nu!”
Si tot asa! In general, ma confrunt cu aceste probleme in weekend pentru ca in timpul saptamanii am noroc cu programul “scoala dupa scoala” si bunicii. Ne intalnim toti abia seara dupa 19:00 si atunci doar verificam temele. Trebuie multaaa rabdare pentru tine ca parinte si n-ar strica sa ai parte si de niste copii intelegatori si ascultatori ca sa usureze situatia! Asa ca bafta tuturor!”
Anca mama de bebelus de sase si de baietel in grupa mare: Tatal are un rol foarte important
“Cum e cu doi copii, Luca de 5 ani si jumatate si Matei de 6 luni? In primul rand sunt foarte norocoasa ca Luca il iubeste pe bebe extrem de mult si intelege perfect ca nu trebuie sa il lasam sa planga… deci, atunci cand plange, toata lumea isi indreapta atentia catre el, sa il linistim. In rest, incerc sa imi fac treburile cat e Luca plecat la gradinita, atat cat ma lasa bebe, pentru ca atunci cand vine acasa sa profitam de fiecare moment cand Matei sta linistit si sa ne petrecem timpul impreuna.
Viata cu doi copii: Fac multe compromisuri
Cu toate astea, fac si multe ta povestea asta, tatacompromisuri: “Uita-te, Luca, la desene cat il culc pe Matei”… Nu am ce face, trebuie. Tatal are un rol foarte important. Nu ca inainte nu s-ar fi implicat in cresterea lui Luca, dar dupa ce a aparut bebe Matei, el este principalul partener de joaca al lui Luca.
De multe ori simt o oarecare dorinta de a-i acorda mai multa atentie, dar o manifesta doar cand bebe doarme sau sta linistit:
– Mami, daca Matei a adormit, stai cu noi sa citim toti trei povestea? Sau
– Mami, hai sa-i dam o jucarie sa stea cuminte si sa ne jucam noi doi
In mare, cu ajutor si rabdare din partea lui Luca, facem fata provocarilor si formam o echipa grozava”.
