Lucratul de acasa, acest vis al multora dintre noi atunci cand trebuie sa isi miste fundul la serviciu, iata ca a devenit realitate. Cum ne imaginam noi ca ne vom trezi cu o ora mai tarziu, o sa lenevim la cafea, o sa scriem in pat imbracati in pijamale … si asa mai departe. Dupa o saptamana departe de colegi, deja ne facem declaratii de dragoste si dor pe grupurile de pe retelele de socializare 
Totusi, eu nu am fost niciodata fan work from home, mie imi place sa interactionez cu oamenii si sa fiu inconjurata de ei. Dar acum, este o situatie speciala si ma conformez. De cand cu coronavirus, s-a facut o saptamana de cand lucrez de acasa si nu am iesit decat prin curte sau ieri, un pic, pe strazile pustii. Eu stau in Chiajna si, da, chiar nu m-am intalnit cu nimeni pe strada.
De cand cu autoizolarea si coronavirusul, s-a umplut Facebook-ul de ipocriti
Ma iertati ca poate zic si lucruri neplacute in postarea asta, poate mi se trage de la autoizolare. Prea mult timp petrecut in casa clar nu imi face bine
Sunt multi cei care se arata mega fericiti de aceasta “sansa” de la divinitate, de a petrece atata timp in familie, cu copiii. Sunt aceiasi oameni care si-au urcat copiii in masina, gata sa ii expedieze la bunici, inca dinainte sa se anunte oficial ca se inchid scolile. Fake, fake, fake.
Adevarul despre “sansa” de a petrece timp in familie si cu copiii
Scuze de introducerea lunga, dar asta cu timpul “de calitate” in familie pe vreme de coronavirus este bullshit. Si o stie orice parinte care face work from home si mai are si un copil sau doi pe cap. Eu lucrez fix ca si cum as fi la birou: ce fac acolo, pot face 100% si de acasa. Deci sunt conectata non stop. Explica-i asta copilului care te vede acasa si trage de tine sa ii rezolvi toate situatiile serioase sau doar inventate, sa iti arate ceva, sa faceti ceva etc.
Lucrezi de acasa, iti faci mancare si strangi masa
Ca sa pot lucrez totusi de acasa, l-am dus pe Edy, cel mic, la buni. Sta acolo de la 9 la 5. El are doi ani jumate si nu poate chiar deloc sa isi vada singur de treaba lui in vreme ce eu stau la laptop. Ma asez la birou, dupa ce pleaca el si scriu continuu pana la masa de pranz, cand trebuie sa fac ceva de mancare pentru trei persoane: mami, tati si Andrei, baietelul (ceva) mai mare. Acum am un morman de vase in chiuveta. Daca eram la birou mancam la bufet si aia era… Diseara, trebuie sa ma gandesc ce o sa mancam toti patru. Pardon, nu doar sa ma gandesc Sa si fac Acum imi dau seama ca o parte din timpul pe care il petreceam inante de work from home pe drum il petrec acum pregatind mancare si strangand dupa noi.
Cand lucrezi de acasa, copilul vrea totusi atentie
Andrei e in clasa pregatitoare si de cand s-a intrerupt scoala, am tot primit fise de la invatatoare. Si de la clasa, si de la after. Nu va spun ce remuscari am, pentru ca efectiv nu am cand sa le fac cu el. Si eu, si tatal lui muncim de acasa. Si pe bune, chiar muncim. Stam la laptopuri ca si cum am fi la birou. Lumea isi imagineaza ca acum avem ataaaata timp sa citiiiim, sa facem activitati, fise, sa recuperam timpul pierdut. Nu, e fix ca inainte, doar ca poate si mai frustrant, pentru ca desi suntem acasa, nu putem sa ii acordam destula atentie. Dimineata mai face tatal lui cate ceva cu el, mai citeste, mai face niste calcule, dar tot e super putin fata de cat ar trebui.
Peste tot ni se reaminteste ca asta “nu este o vacanta” si ca cei mici trebuie sa aiba activitate… Facem si noi ce putem si incercam sa ne adaptam situatiei. Cu ocazia asta ne-am dat seama ca nu eram pregatiti pentru asta, desi la prima vedere parea foarte simplu. Ne-am dat seama de exemplu ca, cu 4 persoane in casa, chiar daca umpli un cos de cumparaturi sambata, iar cine te vede ar putea crede ca iti faci provizii pentru o luna, de fapt pana miercuri deja nu prea mai ai mare lucru de mancat si trebuie sa mergi din nou. Tare mi-e insa ca, cu ocazia asta, vom invata sa fim mai cumpatati si mai priceputi in a alege ce ne trebuie cu adevarat.
Important e ca #stamacasa. Ne auzim cu bine peste 30 de zile. Fiti responsabili
